Ziua Internațională a Voluntariatului

           Voluntariatul și Moș Nicolae ne învață ce înseamnă a dărui, a primi, a împărtăși. Am testat asta pe viu, vineri, 5 decembrie, la un centru pentru copii și tineri din orașul nostru. Ziua Internațională a Voluntariatului a devenit un prilej de zambete împărțite și înmulțite, de a ne simți umani și simpli, de a fi împreună cu bucurie.

10849741_836088619786773_487449617209461966_n

„A fost o experiență diferită de tot ceea ce am trăit până acum. Pentru ei, a fost o surpriză cu adevărat deosebită și le-am adus zâmbetul pe buze.” (Sofia)

10846222_913517772005669_8428144356679816595_n

„A fost pur și simplu impresionant! Sunt copii minunați, prietenoși, isteți și pentru care gestul nostru, de fapt cred că numai prezența noastră, a însemnat foarte mult! Pe mine, cel puțin, chiar m-au încărcat cu o tonă de energie pozitivă!” (Cătălina)

10801596_836088059786829_6009268824978528429_n

„A fost fascinant să vedem cu cata nerabdare își așteptau cadoul.” (Aurica)

10387539_913517825338997_6816615935015727859_n

„Ne-au amintit de simplitatea copilariei.” (Elena)

10850121_836088076453494_7621326797640909872_n

„Sincer nu stiu ce a fost, nu în sens peiorativ, ci în sensul că întotdeauna am crezut că sunt un om simplu, fără nevoie de ceva material, de cadou. Dar eu m-am lipsit de bucuria asta voluntar, și nu am mai simțit-o ca bucurie. Ei păreau că nu au nevoie de ceva privativ, pareau incantati, parea că le sclipesc ochii de bucuria unui ceva primit. Poate că au dreptate: nu trebuie să te constrangi de ceva ca să devii simplu, așa te complici; e mai bine să știi sa te bucuri de ceva ca sa fii pur, în sensul ăsta simplu. Că sigur nu sunt la fel de simpli ca mine; pielea mea nu ascunde cu seninatate neîmplinirile vieții – eu mi le plang. Ei le ascund ca să nu facă triști pe alții, ei speră. Eu îmi permit luxul să fiu pesimist. Și dacă am vorbit și de mine e pentru că fie că vreau fie că nu…ochii mei au privit și m-au cam învățat că sunt dacă nu prefacut, atunci nu atât de simplu și că nu ar trebui să mă plang de multe, deși am s-o fac in continuare…” (Bogdan)

10805698_913517965338983_5500429710266250535_n

„Eu cred ca ne permitem mult prea des luxul de a ne plange cand am putea pur si simplu sa ne bucuram ca avem o familie si prieteni. Cred ca avem multe de invatat de la copiii astia…” (Beatrix)

Mulțumim voluntarilor implicați și tuturor studenților și profesorilor care au dovedit atâta generozitate !!!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s