Conflict Resolution Day

               ASPH a fost partener la prima ediție a evenimentului Conflict Resolution Day, organizat de Institutul de Mediere, Negociere și Arbitraj în 16 octombrie 2014. In această calitate, un membru al echipei a luat cuvântul, vorbind despre rolul medierii în istorie și despre importanța istoriei pentru mediator. In plus, Asociatia s-a implicat in promovarea evenimentului.

10686949_1536035093300976_8003120399464186071_n10574440_1536035299967622_3594493143956723264_n10434195_1536035153300970_249324717455682559_n

 

Iată și discursul susținut de Marius Mureșan, reprezentantul nostru

 

 

Rolul medierii din perspectiva unui student la Facultatea de Istorie si Filosofie

           Când părţile unei dispute internaţionale nu sunt cababile să rezolve neînţelegerile prin negociere, intervenţia unei a treia entităţi reprezintă un posibil mijloc pentru depăşirea impasului şi producerea unei soluţii acceptabile. Astfel de intervenţii pot lua forme diverse. A treia parte poate pur şi simplu să încurajeze statele în cauză să reia negocierile sau să nu facă mai mult decât să le furnizeze un canal adiacent de comunicare. În aceste situaţii, se spune că intermediarul furnizează „good offices”. Pe de altă parte, sarcina acestuia poate fi aceea de a investiga disputa şi de a prezenta părţilor un set de propuneri formale pentru soluţionarea conflictului. Această formă de intervenţie poartă numele de conciliere. Între „good offices” şi conciliere stă cea de-a treia posibilă activitate, cunoscută sub numele de mediere. Medierea este o formă de negociere, dar cu mediatorul ca participant activ, autorizat şi de la care se aşteaptă să avanseze soluţii proaspete, precum şi să interpreteze şi să transmită propunerile celor două părţi. Ceea ce distinge această formă de negociere, este aceea că mediatorul oferă sugestii în mod informal, pe baza informaţiilor furnizate de părţi, nefiind vorba despre investigaţii independente.

         Anul acesta se împlinesc 100 de ani de la izbucnirea Primului Război Mondial. Felul în care au evoluat relaţiile internaţionale în această perioadă este sugestiv pentru încercarea continuă de a identifica soluţii alternative de rezolvare a litigiilor între diferite state. În anul 1914, omenirea a văzut cel mai bine unde a dus lipsa oricărei negocieri sau medieri intre Marile Puteri. Putem considera Primul Război Mondial drept o consecinţă dureroasă a recursului mult prea rapid la forţă, fără să se pună problema unei medieri intre principalele puteri europene, pentru a se rezolva criza care incepuse odată cu asasinatul arhiducelui Francisc Ferdinand (28 iunie). Declaraţiile de război s-au succedat precum un bulgăre de zapadă şi în scurt timp au atras cele mai importante puteri ale continentului european.

In contrast, un secol mai tarziu, ne confruntăm cu noi frământări menite să destabilizeze funcţionarea relaţiilor interstatale, oricum şubrezite în urma experienţei Războiului Rece, Federatia Rusa incalcand flagrant dreptul international, atentand la integritatea teritoriala a Ucrainei. Comunitatea internationala a reactionat ferm, condamnand provocarile, dar avand grija sa nu foloseasca un limbaj militarist sau provocator. Numeroasele chemari la masa negocierilor, incercarile de mediere ale altor puteri a conflictului ruso-ucrainean, ne demonstreaza ca oamenii politici au inteles pericolul care stă in spatele luarii de decizii pripite, fara a acorda ragazul pentru a analiza faptele calm si lucid. Un rol foarte important în această dinamică a diplomaţiei ca modalitate de soluţionare a conflictelor îl joacă Organizaţia Naţiunilor Unite: secretarul general al ONU, Ban Ki-Moon şi-a oferit medierea pentru a se găsi soluţii la criza din Ucraina. Acesta s-a arătat dispus să joace un rol activ dacă este necesar, aflându-se în permanent contact cu liderii ucraineni, liderii ruşi, Uniunea Europeană şi Statele Unite ale Americii. Acest organism internaţional îşi are rădăcinile în Liga Naţiunilor, creată după încheierea ostilităţilor Primului Război Mondial, cu scopul de a menţine pacea mondială. În ciuda rezultatelor modeste a reprezentat un punct de răscruce, deoarece, după cum menţiona şi istoricul american, David Kennedy,  Liga Naţiunilor a marcat un moment unic, când afacerile internaţionale au fost instituţionalizate, spre deosebire de metodele de drept şi politice de dinaintea Războiului.

Toate acestea reprezintă efectul unui secol în care soluţiile amiabile de rezolvare a conflictelor au alternat cu războaiele, în care state sau organisme multistatale s-au implicat în identificarea alternativelor, prin apelul la diplomaţia de tip soft power. De-a lungul secolului al XX-lea pot fi identificate o serie de momente în care medierea a avut efectele scontate, dar şi multe altele în care diplomaţia de orice fel a eşuat.

       Medierea poate fi realizată atât de organizaţii internaţionale, cât şi de state sau indivizi, care acţionează independent. Pentru ONU şi un număr de organizaţii regionale, rezolvarea disputelor reprezintă unul dintre obiectivele instituţionale de bază, astfel că Secretarul General şi omologii săi regionali adesea joacă rolul de mediatori sau furnizează canalele de comunicare. De exemplu, în 1978, când războiul între Chile şi Argentina părea să fie iminent, Suveranul Pontif a oferit serviciile Cardinalului Antonio Samore ca mediator, o propunere pe care ambele guverne au acceptat-o. Motivele implicării sunt uşor de identificat: o temere naturală alimentată de posibilitatea izbucnirii unui conflict între două state catolice şi într-un teritoriu, precum America de Sud, unde implicarea papală are origini până în urmă cu 500 de ani.

Multe lucruri pot fi rezolvate prin facilitarea comunicării între două părţi. În cadrul crizei diplomatice a ostaticilor, de exemplu, relaţiile formale dintre Statele Unite şi Iran s-au rupt după ocuparea Ambasadei americane din Teheran în 1979. De asemenea, din moment ce autorităţile revoluţionare au prezentat Statele Unite drept un inamic al Iranului, era imposibil să se realizeze comunicare directă între cele două părţi. Eliminarea contactului oficial însemna faptul că sarcina restabilirii canalelor de comunicare a revenit unor grupuri diverse de intermediari şi în cele din urmă Algeriei, care a dobândit încrederea celor două pentru mediere. Mediatorul poate fi folositor în reducerea tensiunilor şi crearea unei atmosfere care să conducă la negociere. În cazul evocat mai devreme, Algeria a fost capabilă să sugereze autorităţilor de la Washington modificări asupra diverselor propuneri pentru a îmbunătăţi şansele ca acestea să fie acceptate de Teheran.

În cazul crizei ce a condus la fragmentarea Iugoslaviei între 1991 şi 1995, medierea a fost încercată de un număr de intermediari, incluzând Comunitatea Europeană, Naţiunile Unite şi Statele Unite ale Americii. Motivele intervenţiei Comunităţii Europene constau în legăturile geografice şi istorice ale statelor membre cu Iugoslavia, iar pentru ONU un rol important l-a jucat problema păcii şi a securităţii, alături de consideraţiile umanitare. Statele Unite ale Americii a devenit destul de târziu un actor în această problemă, din calitatea sa de membru puternic al NATO şi martor al unor eşecuri anterioare pentru instalarea stabilităţii regionale în diferite părţi ale lumii.

         Istoria este importantă deoarece ne ajută să înţelegem prezentul. Istoricul intelege, vede lucrurile intr-o durata mai lunga si poate releva elementele care stau la baza unei crize; are înmagazinate o serie de cunoştinţe; înţelege cauzele unor eveniment sub raport politic, cultural şi social.

  • Politic: istoricul înţelege interesele regionale pe termen lung, poate să plaseze în context problemele ce ţin de: apariţia unui stat, chestiuni de frontiera, lumea a treia.
  • Cultural: diferenţe- felul în care s-a raportat de-a lungul timpului Islamul la Creştinism; (ideea că şansele ca medierea să aibă succes scad pe măsură ce diferenţele culturale, etnice, politice sau economice între părţile disputante cresc ); de exemplu, conflictul dintre Israel şi Palestina.
  • Social: tensiunile sociale determina politicul; socialul poate să determine transformări ale politicului. (studii de psihologia maselor, înţelegerea felului în care un grup reacţionează în preajma unui anumit eveniment, poate să prevadă).

One comment on “Conflict Resolution Day

  1. Teena says:

    You post very interesting posts here. Your blog deserves much more visitors.
    It can go viral if you give it initial boost, i know useful service that can help you,
    just search in google: svetsern traffic tips

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s